- a recita versuri
- to speak one's lines( cu emfază ) to roll out verse.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a recita versuri
Look at other dictionaries:
recita — RECITÁ, recít, vb. I. tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter. Trimis de IoanSoleriu, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A… … Dicționar Român
scanda — SCANDÁ, scandez, vb. I. Tr. 1. A recita versuri greceşti sau latineşti, marcând unităţile metrice sau silabice; (p. ext.) a vorbi sau a recita accentuând fiecare cuvânt, fiecare silabă. 2. A citi o frază muzicală, accentuând timpii tari. Trimis… … Dicționar Român
ura — ÚRA1 interj. Exclamaţie care exprimă însufleţire, entuziasm, aprobare, îndemn etc. – Din rus. ura, fr. hourra. Trimis de valeriu, 15.11.2006. Sursa: DEX 98 URÁ2, urez, vb. I. 1. tranz. (Construit cu dativul) A adresa cuiva o dorinţă de bine (cu … Dicționar Român
menestrel — MENESTRÉL, menestreli, s.m. Poet şi muzicant din Franţa evului mediu, adesea ambulant, care cânta şi recita versuri acompaniindu se cu un instrument; p. gener. cântăreţ popular. – Din fr. ménestrel. Trimis de LauraGellner, 27.05.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
baladă — BALÁDĂ, balade, s.f. 1. Creaţie epică în versuri care relatează o acţiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Bucată muzicală cu caracter narativ. – Din fr. ballade. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 BALADĂ POPULÁRĂ s.… … Dicționar Român
declama — DECLAMÁ, declám, vb. I. tranz. A rosti cu voce tare, cu ton şi cu gesturi adecvate, un text literar (în versuri). ♦ (peior.) A vorbi cu ton declamator, emfatic, retoric. – Din fr. déclamer, lat. declamare. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX… … Dicționar Român
nonă — NÓNĂ1, none, s.f. (muz.) Interval cuprins între două sunete ale gamei aflate la distanţă de nouă trepte; treapta a nouă de la o treaptă dată. – Din lat. nonă. cf. it. n o n o . Trimis de ana zecheru, 08.06.2004. Sursa: DEX 98 NÓNĂ2, none, s.f.… … Dicționar Român
cânta — CÂNTÁ, cânt, vb. I. 1. intranz. şi tranz. A emite cu vocea sau cu un instrument un şir de sunete muzicale care se rânduiesc într o melodie, într un acord etc. ♢ expr. Joacă cum îi cântă = face întocmai cum îi porunceşte altul. ♦ (Despre păsări,… … Dicționar Român
aed — AÉD, aezi s.m. Poet epic recitator şi cântăreţ în Grecia antică. – Din fr. aède. Trimis de spall, 15.03.2002. Sursa: DEX 98 aéd s. m. (sil. a ed], pl. aézi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic AÉD s.m. Poet cântăreţ la… … Dicționar Român
trubadur — TRUBADÚR, trubaduri, s.m. Poet cântăreţ provensal din evul mediu; p. gener. poet cântăreţ care călătorea din loc în loc. – Din fr. troubadour. Trimis de dante, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 trubadúr s. m., pl. trubadúri Trimis de siveco, 10.08.2004 … Dicționar Român
pluguşor — PLUGUŞÓR, pluguşoare, s.n. 1. Diminutiv al lui plug; pluguleţ, pluguţ. 2. Plug (1) împodobit cu hârtie colorată, cu flori etc., cu care umblă flăcăii în ajunul Anului nou, recitând colinde, sunând din clopoţei, pocnind din bici etc.; p. ext.… … Dicționar Român
